Scrisori de dragoste: Ultimul dans al inimii

Draga mea,

A  trecut asa mult timp fara tine, imi lipsesti tu si tot ce a fost intre noi. Ai fost intodeauna langa mine, mi-ai aratatdragostea ta in cel mai perfect mod posibil, dar nu vreau sa iti mai fac rau si sa te fac sa suferi…

Mi-a soptit cineva ca suferi foarte mult de cand ai plecat si ca numeri orele pana ne vom revedea… sa sti ca acei multi ”te iubesc” ce i-ai trimis catre mine, au ajuns la destinatie, iubito. Iar cei trimisi de mine, te vegheaza oriunde ai fi si orice ai face…

Ei bine, prin aceasta scrisoare, am vrut doar sa ai dovada scrisa si tangibila a iubirii mele pentru tine. Iti marturisesc faptul ca niciodata nu esti departe de sufletul meu, chiar daca distanta dintre noi se masoara in zeci de kilometrii.

Te voi iubi mereu!!!

Al tau iubit,

Alte scrisori de dragoste:

Poveste de dragoste

Oare de ce i se spune “poveste de dragoste” şi nu “realitate de dragoste”? Oare pentru că asta şi este – doar o « poveste » ? Un lucru e sigur, începe ca o poveste ! O poveste plină de romantism, de vorbe dulci şi promisiuni frumoase.
Fiecare fată visează să-l întâlnească pe Făt-Frumos într-o zi şi chiar dacă nu-l mai aşteaptă să vină călare pe un cal alb, îl aşteaptă să vină la volanul unui Mercedes alb, dar de aşteptat tot îl aşteaptă. Şi chiar dacă el apare într-o dacie verde, ea parcă tot într-un Mercedes alb îl vede. Şi de aici încolo cât e realitate şi cât e poveste? De cele mai multe ori, realitatea o văd toţi cei din jurul lor, iar povestea, doar ei doi. Doar cei doi tineri îndragostiţi trăiesc pe un tărâm de basm (nu în blocul din betoane gri de la marginea cartierului), se plimbă de mână prin grădinile palatului (nu pe aleele prăfuite de lângă şantierul din vecini), şi îşi jură unul altuia iubire eternă (deşi el deja se gândeşte la următoarea fată, iar ea ignoră avertismentele mamei, cum că « băiatul ăsta nu-i de tine »). Da, într-adevăr, la început trăieşti o adevarată « poveste de dragoste ». Şi ce frumoasă e! Cerul e mai albastru, păsările cântă mai tare, te vezi mai frumoasă în oglindă şi viaţa e minunată.
Şi totuşi, unde se termină povestea şi unde începe realitatea? Pentru unii (cei mai norocoşi dintre noi, dar totuşi foarte puţini) aceasta nu se termină niciodată: am văzut cu toţii, duminica după-masa, plimbându-se prin parc, câte-o pereche de bătrânei simpatici, ţinându-se de mână. Da, i-am văzut cu toţii şi poate unii din noi i-am şi invidiat(eu sigur da). Pentru cei mai multi însă, povestea se termină la un moment dat, după cateva luni (caz în care îţi cauţi altă « poveste de dragoste » şi aştepţi următorul Făt-Frumos) sau dupa câţiva ani (caz în care nu mai ai ce să faci, probabil eşti deja căsătorit şi ai şi 2-3 copii).
Şi atunci ce-i de facut? Să nu mai crezi în poveştile de dragoste ? Să nu-l mai aştepţi pe Făt-Frumos ? Să te izolezi de lume ca să nu suferi mai târziu? IMPOSIBIL ! Dragii mei, sufletul omului e făcut ca să viseze, să spere tot timpul la ceva mai bun, mai frumos, mai perfect. Nu abandona speranţa, chiar dacă situaţia pare fără ieşire. Apelează la divinitate, la destin, sau doar la forţa ta interioară ca să mergi mai departe. Şi dacă te-ai trezit din « povestea ta de dragoste » după mai mulţi ani, încearcă să retrăieşti începuturile ei, când erai fericit: caută poze de-atunci, scrisori, orice care să-ţi aducă aminte de ce ai iubit persoana de lângă tine, de ce te-ai căsătorit, de ce-aţi rămas atâta timp împreună. Încearcă să găseşti în fiecare zi un lucru bun în persoana cu care trăieşti şi uită de toate celelalte lucruri care te enervează sau te rănesc. Ia-o încet, pas cu pas, şi dacă celălalt nu vrea sau nu poate sau nu ştie cum să reaprindă focul iubirii dintre voi, încearcă tu s-o faci . Pentru că dacă odată, demult, aţi putut trăi o « poveste de dragoste », înseamnă că puteţi s-o trăiţi din nou. Ieşi din « realitatea de dragoste » şi intră în « povestea de dragoste ».

        Merită să faci orice sacrificiu pentru asta!

De ce merită să aştepţi dragostea adevărată?

De mult ma preocupă întrebarea asta. Şi de fapt mi-o pun când îmi este greu. Dar ştiu de ce. Vrei să-ţi spun?

În primul rand deoarece dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,
nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,
nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,
acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.

Daca nu ar fi o dragoste adevarata, autentica…cum am putea noi sa mai trecem peste defectele celui de langa noi? Cum am putea sa iertam daca nu il iubim indeajuns?

Dragostea adevarata merita toata asteptarea din lume, merita perseverenta si eforturile pe care le facem. Ne permite sa visam si chiar si sarutul este mai dulce. De asemenea, daca zburam din floare in floare…. ce farmec va mai avea cand ne vom intalni sufletul pereche? Deja dupa ce am explorat terenul, nici macar nu va mai fi atat de interesant.

Dragostea este o motivatie deosebit de frumoasa si buna. Dar din pacate, principalul motiv pentru care nu asteptam dragostea adevarata este singuratatea. Aceasta este una dintre cele mai teribile si raspandite boli. Cei ce fug de singuratate pe usa alegerilor gresite s-ar putea sa-si dea seama mai tarziu ca cea mai amara singuratate o pot trai intr-o relatie nefericita, alaturi de un partener nepotrivit. Al doilea motiv ar fi presiunea exterioara. Exista o idee in general acceptata care vorbeste despre faptul ca ai fi un fraier daca esti singur, daca nu ai prieten/prietena. Datorita acestei idei neintemeiate, s-ar putea ca sa auziti foarte mult si des intrebarea “Dar ce astepti tu, sa-ti cada din cer?” sau “Ce fraier/fraiera esti ca astepti dragostea adevarata cand poti avea atatea relatii” sau “Chiat nu esti capabil sa-ti gasesti una?”. Repetarea acestor intrebari, glume mai putin sarate pe care le fac colegii, prietenii sau dusmanii, pot fi o cauza care sa ne grabeasca alegerea partenerului. Al treilea motiv ar fi aparentele fizice. Aspectul acesta nu trebuie neglijat, dar nici nu trebuie sa fie pe prim plan. E mult mai usor ca cineva sa se schimbe din punct de vedere fizic decat din punct de vedere comportamental. A avea o relatie cu cineva doar pentru ca este stea de cinema, inseamna a-ti asuma riscul de a plati scump fiecare “spectacol” la care vei lua parte in relatia ta.

“Daruirea dragostei implica mai mult decat exprimarea verbala. Ea trebuie evidentiata in cai tangibile care sunt identificabile si recunoscute de ambele parti.”

” Iubirea este cel mai real lucru din viata. Mai real decat realitatea insasi.”

Romane sentimentale, telenovele, talk-show-uri, barfe, mii de reviste nu fac decat sa ne convinga sa credem in orice fel de iubire, o iubire ieftina si pangarita de toata pornografia care ne inconjoara. M-am scarbit ca oriunde privesc sa dau cu ochii de un nud sau scene sexuale. Unde mai este misterul de alta data? Curiozitatea?

E greu sa astepti dragostea adevarata da. Dar cu cat asteptarea e mai grea, cu atat regasirea e mai dulce. Vreau ca sa-l pot privi in ochi si sa simt ca plutesc, sa simt ca pot alerga mii de kilometri si sa nu obosesc. Sa ma trezesc cu el in minte si sa adorm cu el in gand. Sa nu pot dormi noaptea deoarece ma gandesc la el non-stop si dimineata…sa o iau iar de la capat si sa nu fiu obosita deloc. Asta e dragostea adevarata. Dragostea pe care o astept…dragostea pentru care ti-ai da viata:)

Un articol scris de Alina Ilioi

Cine suntem noi?

”De ce acest blog şi proiect? Pentru că este ceva ce îmi doresc de mult şi atunci când Ligia mi-a propus aceasta, nu am mai stat pe gânduri. Îmi place să scriu, să citesc, să cânt şi să ascult în tăcere bătăile inimii mele. Inima mea care tânjeşte tot timpul după mai mult. Vrea să scrie. Şi în mod special, vrea să scrie despre ceva ce iubeşte. Sentimentele. Poveştile adevărate de iubire. Tărâmurile fermecate. Experienţe, trăiri, lacrimi. Toate acestea să le împachetez frumos şi să le aştern pe o foaie albă de hârtie. Tot ce îmi doresc este ca noi, tinerii din ziua de azi să realizăm că este mult mai important să aştepţi, decât să-ţi ”vinzi” inima pe nimic. Vreau să aduc zâmbetul pe chipurile voastre, lacrimi în ochi şi iubire în inimi! Îmi doresc prea mult? Nu! Eu vreau să răspund ”De ce?”-ului tău!” Vreau ca să vedeţi că mai sunt şi alţii ca voi, care aşteptă ca Dumnezeu să le scrie povestea de dragoste! 

”Mai există dragostea reală? Mai merită să aştepţi ? Am înţeles că am fost creată pentru o singură persoană, care să-mi înţeleagă mofturile, gesturile, gândul..vorbele… Am înţeles că toate au o vreme.. până şi iubirea.
Am înţeles, că atunci când aştepţi, lucrurile frumoase te îmbrăţişează din toate părţile, când le întâlneşti. Aşa s-a născut acest loc, acest vis. Ca o încurajare pentru fetele şi băieţii care au ales, dincolo de toate, să aştepte binecuvântarea … unei poveşti de dragoste scrise de Dumnezeu!” LIGIA TRINCA

De ce să aştept?

Când privesc în jurul meu şi văd cupluri şi cupluri, tot ce aş vrea este să am şi eu pe cine să ţin de mână. Să am pe cine să iubesc şi cui să-i spun că îmi e cel mai drag. În acele momente, un sentiment puternic precum melancolia îmi inundă trupul şi întreaga fiinţă şi tânjesc după acea iubire. Fiecare fibră strigă după acel ceva. Imaginaţia începe să zboare şi inima să ceară. Vreau să iubesc. De multe ori mi-am pus întrebarea: ”De ce să aştept?”. De ce să nu încerc pur şi simplu o relaţie cu acel băiat care mă place? Poate, poate, cine ştie…ceva o ieşi. De ce să aştept atât şi poate nici măcar nu se merită aşteptarea?
În primul rând pentru că niciodată nu vei fi cu adevărat fericit decât când vei avea lângă tine dragostea adevărată. Poţi să ai sute şi sute de relaţii amăgitoare, relaţii de umplutură sau relaţii care ţi se par ţie a fi bune. Niciodată nu te vei simţi împlinit. Vei ajunge la final să ai inima frântă, relaţia destrămată şi încrederea zdrobită.
În al doilea rând pentru că şi tu ţi-ai dori ca să fii aştept. Îţi doreşti ca undeva, cineva, să se gândească la tine şi să nu-şi risipească sentimentele şi dorinţele în altă parte. Ai vrea să ai totul nu? Ai vrea să ai întreaga inimă a persoanei iubite, ai vrea să o ai doar tu şi numai tu. Dacă îţi doreşti să fii aşteptat, de ce să nu aştepţi?
În al treilea rând, aşteptarea până la urma urmei, uneori este benefică. Poţi să te axezi mai mult pe tine, pe caracterul tău, pe viitorul tău şi pe ceea ce vrei să fii. Dacă ieşi dintr-o relaţie şi intri în alta, cum ai vrea să mai ştii cine eşti? Cum ai vrea să ai un viitor strălucit, dacă tot ce te preocupă este cu cine vei avea următoarea relaţie?
În al patrulea rând, pentru că sentimentele nu sunt corzi pe care le întinzi cum vrei tu. Nu poţi ca într-o zi să iubeşti cu ardoare, ca în următoarea zi să iubeşti pe altcineva cu aceeaşi ardoare. Pe cine crezi atât de prost încât să înghită o asemenea minciună?
În concluzie, de ce să aştept? Pentru că dacă aştept ştiu că aştept după acele sentimente reale şi nu după amăgiri ieftine. Pentru că dacă aştept, am respect faţă de mine şi faţă de persoana iubită. Pentru că şi Dumnezeu vrea ca eu să aştept. Ai înţeles acum de ce e bine să aştepţi?

Articol scris de Alina Ilioi

Dragostea?

Cred că Dragostea e acea fărâmă ce o scapi undeva, şi fără să ştii sau să îţi dai seama, se hrănesc cerşetorii şi feţele triste… aşa, din puţinul tău uitat.

Dragostea  e colţul acela de cameră ascuns de ochii tăi şi prafuit, pe care razele soarelui totuşi îl mângâie…

Dragostea e liniştea pe care o-ntâlneşti în mijlocul furtunilor, când singurul lucru ce crezi că-ţi mai ramane, este să aştepţi să te scufunzi…

Dragostea te ţine la suprafaţă…

Dragostea este răspunsul tuturor întrebărilor… chiar şi a celor care încă nu s-au pus…

Dragostea pare ceva de neatins… în schimb, dacă am avea ochii suficient de deschişi, ne-ar prinde de mână şi am străbate aşa bulevarde, oraşe, ţări… continenente… galaxii…

Dragostea este părticica de putere care ne lipseşte când cel mai mult o aşteptăm, şi forţa care ne-ntâlneşte când cel mai mult avem nevoie…

Dragostea ajunge mereu la noi, la timpul potrivit…

nu are ceasul înaintat… nici în urmă pus…

Dragostea ne completează atunci când locul ei a fost suficient de şlefuit şi modelat, încât să intre perfect în planul şi viaţa noastră… fără goluri… sau înghesuieli…

Dragostea ne aduce Cerul mai aproape…

Dragostea ne face mai melancolici… mai poeţi… mai reali… mai oameni…

Eu am întâlnit-o nu de mult… şi acum, privind în urmă… mă bucur de felul ei discret de-a pătrunde în viaţa mea…

Dacă izbucnea aşa cum ceream de atâtea ori în rugăciuni… mă găsea cu mâinile pline de mine şi cu ochii pe jumătate închişi.

Cu paşi mărunţi dar siguri… îmi deschide inima spre lumi necunoscute… şi totuşi atât de dragi…

Dragostea…  cât timp am aşteptat-o, m-a învăţat că “ orice lucru îşi are vremea lui… “

Te-ai întrebat ce înseamnă dragostea?

Te-ai întrebat vreodată ce este DRAGOSTEA? Sau ce înseamna să spui ” TE IUBESC”? Mulţi oameni cântă despre dragoste dar nu ştiu şi nu au trăit-o niciodată….Dar atunci de ce este aşa de importantă DRAGOSTEA??De ce doi oameni se îndrăgostesc ? Ce înseamnă a te îndrăgosti? Câtă greutate emoţională pot avea aceste cuvinte, pe care noi le rostim cu atâta uşurinţă…Am început să spunem că se pot iubi şi doi bărbaţi între ei ( ştiti şi voi la ce ma refer). Am diminuat atât de mult sacralitatea acestui cuvânt. Cine suntem noi să ne permitem să facem astfel de lucruri? Generaţiile rând pe rând se duc şi mergem din rău în mai rău..Copii de 13-14 ani se plimbă prin parc de mână, se sărută şi cică sunt “iubiţi”, iar ei spun unul către altul “te iubesc” fără ca măcar sa ştie ce implică aceste cuvinte. Toţi credem că ştim ce înseamnă să iubeşti, păcat că doar credem şi nu suntem capabili să dăm o definiţie. Dacă îi întrebi pe oameni ce este DRAGOSTEA…hm….vei avea surprize pentru că unii oameni atunci când aud aceste cuvinte se gândesc doar la pasiune, la plăcerea fizică, dar haideţi să privim dincolo de acestea. De la început a existat DRAGOSTEA, dinaintea primului fir de iarbă, înaintea primului nor, înaintea primului fluturaş, înainte ca lumea întreagă să existe DRAGOSTEA a dăinuit.Deoarece Dumnezeu este DRAGOSTE! El a creat totul, El ne-a creat pe noi cu atâta graţie şi splendoare. El a creat porumbeii, tot El a facut şi cele mai frumoase peisaje de pe pământ, a pictat curcubeul şi a dat strălucire Soarelui. El a zâmbit atunci când tu erai mică şi visai să fii prinţesă…mai târziu a început să fie mai atent când ai ajuns la perioada adolescenţei şi te-ai îndrăgostit pentru prima dată….Iar apoi atunci când ai crescut şi au venit băieţii la peţit EL, te-a ajutat să faci cea mai frumoasă şi bună alegere din viaţa ta.El ştie cel mai bine ce înseamnă să iubeşti. Să dai tot ceea ce ai mai bun pentru persoana pe care o iubeşti, să fii gata să laşi totul. El L-a dat pe singurul Său fiu ,Isus să moară pe cruce la Golgota pentru tine. Iar tu??! continui să îi întorci spatele. DE CE? Alături de El o să găseşti adevăratul sens al cuvantului DRAGOSTE şi FERICIRE. Te asigur NU VEI REGRETA NICIODATĂ!El are o mulţime de binecuvantări pregătite pentru tine. Tu trebuie doar să Îi deschizi inima şi să…. ÎL IUBEŞTI.

Atunci vei afla reţeta FERICIRII!!!!

Articol scris de Paula Dan

Dragostea în versuri

Dragul meu, ştii că te aştept
… şi visez să te-ntâlnesc sub privirea ochilor Lui.
Aştept prima noastră întâlnire,când privirile vor rosti cuvinte fără sunete…

Dragul meu, ştii că înalţ rugăciuni pentru tine,
şi aproape zilnic gândurile mele i-au forma unor mâini ridicate spre Cer.
Intre noi, secretul adevăratei poveşti, este El…
Iubirea Lui se va reflecta în ochii mei,în ochii tăi, pentru totdeauna indiferent de anotimp.

Pentru că te aştept
Te port în rugăciuni…
Cu speranţa că şi tu, acum, acolo unde eşti, aştepţi minunea Lui.
Cu credincioşie!

Dragul meu,
ştii că totul pentru mine înseamnă “noi”
şi pentru tine ştiu că e la fel.
Aşa va fi pentru totdeauna.
Vom fi ai noştrii şi împreună ai Lui
şi nimic nu ne va despărţi,
nici chiar moartea
Pentru că-n cine trăieşte Isus, Fiul, nu mai cunoaşte întunericul.
Deci vom trăi aici şi dincolo de timp, împreună, pentru totdeauna.

Până se va întâmpla minunea să te-ntâlnesc,
aştept în credincioşie…
ştiu că şi tu vei aştepta la fel.

Orice om este plin de greşeli,
aşa că nici tu , nici eu nu suntem perfecţi,
dar există iertare la El şi o a doua şansă
atunci cum nu aş putea şi eu să nu iert?
Te aştept cu credincioşie,
Dragul meu,
ştiind că şi tu vei face la fel.

Toate rugăciunile pentru noi, poartă ecoul speranţei,
că într-o zi… sau poate într-o seară, te voi întâlni…
şi atunci va fi pentru totdeauna, sub privirea Ochilor Lui…
Noi doi, iar secretul nostru va fi însuşi Isus,
iar dragostea se va transforma în povestea Iubirii Lui, pentru generaţia tristă în care repiră fiinţele noastre, desenând un zâmbet real de la un capăt la celălalt de Pământ.

Ce să nu faci „din dragoste”

Stau și mă întreb: oare care este cea mai mare durere care poate exista? Oamenii se refac destul de repede după o boală fizică sau după ce suferă o pierdere financiară. Pentru dureri fizice avem medicamente, pentru bani muncim și facem alții. Dar când este vorba de inimă, de suflet? Când ești rănit în inimă eşti terminat… Dacă cel mai important om din viaţa ta îţi întoarce spatele, dacă persoana pe care o iubeşti te respinge, dacă cel căruia i-ai împărtăşit cele mai adânci taine ale sufletului te trădează… te simţi devastat; ești gol şi singur. Nu cred că vrei să treci prin așa ceva…

Dar… oare ai vrea ca persoana pe care o iubești să pățească asta? Sunt convins că ai răspuns deja cu un „Nu!” hotărât și răspicat. Nimeni nu dorește așa ceva pentru persoana iubită. Dar vreau să te conștientizez de faptul că te-ai putea totuși afla în pericolul acesta. Și doresc să te ajut să-l eviți spunându-ți ce să Nu faci „din dragoste”.

E foartă frumoasă perioada așa-zisă de cucerire. Acel timp de început. Când un băiat vede o fată și nu o mai poate uita… Când o fată vede un băiat și el se potrivește perfect cu prințul din visurile ei… Apoi acele gesturi mici, cuvinte jucăușe, complimente deosebite… toate menite să-i dea un semnal celuilalt: „hei, te plac!”. Odată cu frumusețea momentului apare însă și pericolul…

Îndrăgostit fiind, se poate să uiți că nu cunoști suficient de bine fata sau băiatul respectiv și te implici serios în relație. Îi promiți partenerului marea și sarea și luna de pe cer! Îl faci să viseze cu ochii deschiși la viitorul roz bonbon pe care-l veți avea împreună… Voi Doi! Se pun în joc sentimente, energie, timp, resurse… Totul pentru iubire! Graba aceasta însă duce deseori la despărțiri urâte. Ajungi să cunoști cu adevărat persoana și să nu-ți mai placă. Nu degeaba se spune că dragostea e oarbă.

Și cum să-i spui acum că dragostea de care vorbeai adineaori… nu era chiar dragoste? E prea târziu acum să te retragi fără să provoci în viața celuilalt sentimentele de care vorbeam mai sus. Sfatul meu este să păstrezi mereu echilibrul între rațiune și sentiment. Da, e frumos să iubești! Dar așa cum spune și înțeleptul Solomon: toate lucrurile sunt frumoase la vremea lor. Ai răbdare să vă cunoașteți mai bine. Așteaptă să fii sigur pe ceea ce simți. Asigură-te că nu vei răni persoana pe care o iubești!

Concluzia mea cititorule: nu te grăbi niciodată „din dragoste”!

Autor: Neluţu Mureşan